M-ai întrebat prea mult să afli un răspuns,
Un soare a apus.
Ți-am oferit tot ce-am avut dar ai uitat,
Să fii așa cum aș fi vrut.
Fără să vrei departe m-ai întins,
De tine m-am respins.
În urma mea ce a rămas nehotărât
Și nu știu unde sunt.
Am așteptat dar în zadar și zile au trecut,
Mă întreb cum ai făcut.
De ai fi venit când singură eram aș fi putut
Să aflu ce-mi doream.
Acum când te întâlnesc și ochii tăi
Mă îmbracă în scântei.
Aț vrea să schimb ceva dar nu ți-am spus,
Un soare a apus.
Când te-ntâlnesc, în zadar mă feresc,
Și aș vrea să îți spun că îmi ești dragă
Dar nu știu cum, cum.
Oare poți să-nțelegi, când ai să mă dezlegi,
Înapoi să mă aduci, într-un loc de atunci
când, când.
În mintea ta am încercat să ajung,
Dar am ales să fug.
Sub umbra ta fără să știi am reușit,
Să caut un sfârșit.
Un început, un nor din nou acel fior,
Am încercat să zbor.
Chiar dacă știi să nu spui un cuvânt,
Nu mă trata nicicum, nu ești un sfânt.
Povara ta în mine macină aprins,
Durerea care nu s-a stins.
Păstrează sau aruncă tot ce ți-a rămas în ea,
Nu mă lăsa să cad.
Deja am crezut în ea, minunea mea s-a dus
Un soare a apus.
Un loc unde cerul se îngroapă în pământ,
Acolo aștept, acolo sunt.
Când te-ntâlnesc, în zadar mă feresc,
Și aș vrea să îți spun că îmi ești dragă
Dar nu știu cum, cum.
Oare poți să-nțelegi, când ai să mă dezlegi,
Înapoi să mă aduci, într-un loc de atunci
când, când.
Când te-ntâlnesc, în zadar mă feresc,
Și aș vrea să îți spun că îmi ești dragă
Dar nu știu cum, cum.
Oare poți să-nțelegi, când ai să mă dezlegi,
Înapoi să mă aduci, într-un loc de atuncï
când, când.
