Ooohhh my God
Trezește-te, ridică-te, încet respiră
Du-te lă muncă, muncește 12 ore, transpiră
E o lume senilă, prea plină, de oameni că ține care
Ar face orice pentru putere păi atunci trageți de fiare.
Mi se pâre mie, său chiar seamănă a comedie?
Când totul e lipsit de oricel de strategie
Că-n pușcărie, nimic nu mă mâi sperie și mor
Am dinții strânși privirea rece, pentru că aveți sufletul gol
Nu mâi există sentimente și doar falșe zâmbete și cântece
Nu mâi există oameni și doar diavolii în pântece
Nu există regrete, decât pintenații analfabete
Nu mâi există cornete, decât berete, lunete și baionete
Prea mici într-o lume mare suntem, prea multe vrem
Și nu putem să avem
Degeaba ne ferim cu mâna întinsă tot cerșim
Ce văd, ce simț, tot ce ating, mă umple de venin
Și mă doboară că un robinet luat în dinți în plin
Refren x2
Privesc în urmă mea, văd oameni răzând
Lacrimile sunt parcă, spulberate de vânt
Când plâng, mă rog, la Dumnezeu mereu
Și-l întreb: "Oare nu vezi ce văd si eu?"
Privesc în urmă mea, văd oameni răzând
Lacrimile sunt parcă, spulberate de vânt
Când plâng, mă rog, la Dumnezeu mereu
Și-l întreb: "Oare nu vezi ce văd si eu?"
Trăiește dacă poți, lipsit de speranțe
E riscant că o ruletă rusească, jucată cu șase gloanțe
Mi se tăie respirația, încep să obosesc
Să vă vorbesc despre ce văd în jurul meu, mâi bine orbesc
Diferențele sociale, materiale, creează antipatie
Nu-i nici măcar un pas în viață de la extaz la agonie
Ne pierdem într-un ocean plin de rechini, și fierbem
Oricum în luptă noastră cu destinul pierdem
Îți între in oase teamă și fără să-ți dai seamă
Devii, la fel că ceilalți
Oameni fără suflet, încă vii
Călcați în picioare că niște animale, frumosul
Și transformați totul în ploaie, declanșând atâtea războaie se întuneca totul
Vine potopul, dar nu mă sperie
Am văzut atâtea războiea, victime, 11 septembrie
Închid ochii, nu-mi curg lacrimi ce-ar mâi fi de spus
Când tot noi, oameni fără suflet l-am crucificat pe Iisus
Ooohhh my God
Refren x4
Privesc în urmă mea, văd oameni răzând
Lacrimile sunt parcă, spulberate de vânt
Când plâng, mă rog, la Dumnezeu mereu
Și-l întreb: "Oare nu vezi ce văd și eu?"
Privesc în urmă mea, văd oameni răzând
Lacrimile sunt parcă, spulberate de vânt
Când plâng, mă rog, la Dumnezeu mereu
Și-l întreb: "Oare nu vezi ce văd și eu?"
Privesc în urmă mea, văd oameni răzând
Lacrimile sunt parcă, spulberate de vânt
Când plâng, mă rog, la Dumnezeu mereu
Și-l întreb: "Oare nu vezi ce văd și eu?"
Privesc în urmă mea, văd oameni răzând
Lacrimile sunt parcă, spulberate de vânt
Când plâng, mă rog, la Dumnezeu mereu
Și-l întreb: "Oare nu vezi ce văd și eu?"
