Mare este Roc,
Zace-ntr-un abis abisian.
Se-nvârteşte-n loc
Şi se vede o dată într-un an.
Gheare, plisc şi ochi de harpie,
vine-ntins la soroc.
Seacă apele din albie,
pas de pasăre-dans, zvon de muzică rock.
Se repede glonţ,
La un adormit de rinocer.
Mi-l înşfacă-n clonţ
Şi se-nalţă amândoi la cer.
Astfel este Roc,
Crud şi aprig, zgripţor de Levant
Nu mănâncă foc,
Însă e temut de elefant.
