Se-aude din nou.
In armura lui, fantastic,
calarind un cal de plastic
intr-o lume inundata de culori,
Un copil striga pamantul
insa vorba i-o lua vantul
si fugea cu ea aiurea printre nori.
Nimeni nu-l aude,
Inimi surde.
Aprinde culori, zbori.
Pe pamant, cersind culoare
unui asfintit de soare,
invartindu-ma aiurea, prins in sfori,
Sunt omul de azi care-alearga spre maine, fara niciun ieri
si strigatul meu e un urlet de caine.
Nimeni nu m-aude,
Inimi surde,
Intre doua secunde spune-mi simplu
Ca nu sunt singur.
Sunt doar un copil ratacit printre vise,
o carte lasata cu pagini nescrise,
un castel de nisip intr-un mijloc de mare.
Singur, doare.