Imperatrix - Robin and the Backstabbers

Ne folosim vocile doar ca să scoatem sunete unul la altul

Avem ochi doar ca să avem o scuză să ne privim

În casa asta-n care s-au născut și s-au dus mulți

Hai să ne pierdem și noi puțin

În fiecare zi aud copii râzând în pod și-o voce stinsă întrebând

Voi chiar nu terminați

E seară-n grădină și în casă e noapte

Suntem singuri de mult și din pământ se-aud șoapte

Cu telecomanda-n mână, împărăteasa mamă

Zace nemișcată într-o baltă de lapte

Cu harta lumii-n mână, un regat de geamuri sparte

Glasul ei prin horn, vântul de miazănoapte

Să înălțăm orașe întru slava sa

Să înălțăm orașe întru mare slavă a sa

Să ținem cald în lume atât cât s-o putea

Să ținem cald în lume atât cât s-o putea

Am pus un stâlp de foc pe-autostradă și profet

Sunt pustiurile mâinilor voastre

V-am dat o față și-un nume și v-am încuiat în lume

Doar parcări subterane și mlaștini albastre

Aștept doar un cuvânt, părinți, copii și frați

Vă iau pe toți acum sau vă mai las să dansați

Să înălțăm orașe întru slava sa

Să înălțăm orașe întru mare slavă a sa

Să ținem cald în lume atât cât s-o putea

Să ținem cald în lume atât cât s-o putea

Dacă-ntreabă cineva, ești cu mine

Dacă-ntreabă cineva, ești cu mine

Dacă-ntreabă cineva, ești cu mine

Dacă-ntreabă cineva, ești cu mine

(sfârșit Imperatrix)

copii

nuntă

părinți

fier

avioane

hârtie

solemn

cer

înger

singur

cădea

privea

lumea

frumoasă

foame

ger

mireasă

aleasă

între-

-bări

priviri

pierdute

depărtări

bani

fântănă

cântec

vânt

glas

cheamă

sub

pământ

mână

duce

sub

pământ

mamă

naște

sub

pământ

zâmbet

iarnă

sub

pământ

Ai grijă de numele tău

Ai grijă de numele tău

Ai grijă de fratele tău

Ai grijă de numele tău

Erau copii la nuntă, părinţi cu dinţi de fier

Avioane de hârtie treceau solemn pe cer

Un înger râdea singur privind în frigider

Ce frumoasă-i lumea, ce foame şi ce ger